Se spune despre români că sunt un popor săritor și generos – și, într-adevăr, vedem acest lucru în special în momente de criză, atunci când românii se mobilizează să ajute victimele unor calamități naturale sau refugiații dintr-un război. De asemenea, în ultimele trei decenii, românii au devenit tot mai conștienți de cazurile sociale din jurul lor sau de aiurea, donând pentru a oferi, de exemplu, șansa unor copii săraci să meargă la școală sau să se bucure de Sărbători.
Însă din păcate această mobilizare se petrece mai ales punctual, în momente dramatice, sau în jurul unor mari praznice creștinești – de Crăciun sau de Paște. Iar cauzele predilecte sunt de multe ori cele care se bucură de o mare acoperire în mass-media și care sunt înconjurate de un puternic halo emoțional – adică acele cauze foarte vizibile și mediatizate.
Ce înseamnă însă o cultură filantropică? Putem înțelege mai bine acest fapt dacă ne uităm la țări mai mature în ceea ce privește cultura filantropiei, precum Statele Unite sau alte țări occidentale. O cultură filantropică nu presupune doar a interveni cu donații punctuale atunci când lovește, de pildă, o catastrofă naturală – deși, desigur, și acele donații sunt importante. O astfel de cultură înseamnă sprijinirea pe termen lung a unor cauze, prin donații constante. Cei care fac donații își rezervă, de la bun început, un procent din venituri pentru a sprijini acea cauză; pentru a face acest lucru, ei pot pune deoparte o sumă de bani sau o pot redirecționa automat la o dată fixă a lunii.
În sfârșit, cauzele alese nu sunt neapărat cele promovate de mass-media. În fapt, cauze precum cea pro-viață, care nu sunt agreate de establishmentul „liberal-progresist”, nu se bucură aproape niciodată, în Statele Unite, de acoperirea mass-media. Și, cu toate acestea, cauza pro-life beneficiază de o susținere consistentă, așa încât mare parte din finanțarea centrelor de criză de sarcină sau a platformelor media pro-life provine din donații private.
Așadar, cultura filantropică în România este, deocamdată cel puțin, una imatură. Iar pentru a ne maturiza, putem lua exemplul unor culturi filantropice cu tradiție, unde cauzele importante se bucură de o susținere constantă și consistentă, chiar dacă nu sunt intens promovate la televizor.
