,,La fel ca tine, m-am întrebat de multe ori dacă sunt pregătită să fiu mamă. Nu este chiar o întrebare pe care o evitam cu cei din jur, dar nici una pe care nu avusesem curaj să o analizez foarte bine. 

Aș putea spune că dorința de a avea un copil era undeva în mintea mea, ca o melodie lăsată pe fundal, dar pe care o auzeam mereu, ca un ceas care ticăie încet, dar constant. 

Aveam o relație frumoasă, un job decent și cel mai important, eram sănătoasă, astfel încât puteam să îmi permit să mă gândesc la acest pas. 

Și totuși, de fiecare dată când mă imaginam în postura de mamă, simțeam o combinație de teamă și entuziasm care mă făcea să mă îndoiesc de mine însămi. Cum știu dacă sunt pregătită?

Aveam o carieră înfloritoare înainte, cu certitudinea că voi fi promovată şi voi ajunge cineva. Dar, un copil, mi-ar fi închis instant aceste uşi. 

Așa a început călătoria mea de pregătire pentru maternitate; spre a deveni mamă.

M-am informat, am citit cărți, am discutat cu alte mame și, mai important, am ascultat și am învățat să-mi înțeleg emoțiile. 

În cele din urmă, am realizat că nimeni nu este complet pregătit, dar există semne care îți pot arăta că ești pe drumul cel bun.”

 

În continuare, îți vom prezenta povestea unei tinere căreia îi era teamă că nu va ști când este pregătită să devină mamă. Probabil este și povestea ta, așa că te invităm să citești în continuare pentru a afla sfaturi utile. 

 

Pregătirea pentru maternitate. Cum te pregătești emoțional? 

,,La început, aveam senzația că trebuie să fiu perfectă: trebuia să știu totul despre creșterea copiilor, să fiu mereu calmă și răbdătoare, să simt instinctul matern de dinainte de naștere, însă adevărul este că niciodată nu mă simțeam suficient de… 

Uneori, mă întrebam dacă voi fi capabilă să iubesc un copil cum trebuie sau dacă îmi voi pierde complet personalitatea și viața mea de femeie și de om independent în acest proces.

Am vorbit despre aceste temeri cu partenerul meu și, surprinzător, avea și el propriile nesiguranțe legate de paternitate. 

Discuțiile noastre au fost primul pas spre a înțelege că e normal să ai dubii. 

Și totuși, pe măsură ce timpul trecea, simțeam tot mai mult că dorința de a avea un copil devenea mai puternică decât frica.” (Mihaela*)

Este bine să conștientizezi că pregătirea emoțională este primul pas în decizia de a deveni părinte. Specialiștii sugerează că este normal să ai temeri, dar e important să te asiguri că aceste temeri nu sunt copleșitoare. 

O analiză  sinceră a propriilor emoții te poate ajuta: întrebă-te dacă te simți capabilă să faci față nesiguranțelor și dacă ai o dorință autentică de a oferi iubire și grijă. 

Dacă răspunsurile sunt afirmative, poate fi un semn că ești pregătită. 

Nu uita: dragostea și răbdarea se cultivă, iar perfecțiunea nu este un standard realist.

Ce resurse și sprijin ai? 

,,Când mă gândeam la partea practică, mă copleșea lista aparent nesfârșită de lucruri de care un copil are nevoie: pătuț, scutece, haine, lapte praf, jucării… lista părea să nu se mai termine. 

La un moment dat, m-am întrebat dacă nu cumva trebuie să fiu milionară ca să pot întreține un copil. Treptat, mi-am dat seama că nu este vorba doar despre bani. 

Am discutat cu prietene care aveau deja copii și am înțeles cât de mult contează sprijinul celor din jur, deoarece nimeni nu poate face totul singur. ” (Mihaela*)

Este nevoie de o comunitate (partener, familie, prieteni) care să te susțină, mai ales în momentele dificile.

Este bine să înțelegi că dincolo de emoții, un aspect important este să analizezi dacă ai resursele necesare pentru a avea un copil, inclusiv timp, energie și sprijin. Nu este nevoie să ai totul perfect aranjat, dar stabilitatea financiară, un mediu sigur și sprijinul celor din jur sunt esențiale. 

În plus, partenerul tău ar trebui să fie implicat activ în această decizie, deoarece o relație sănătoasă, bazată pe comunicare și respect reciproc, este o bază solidă pentru a face față provocărilor parentale. 

Ține minte că partenerul nu te ajută: este și copilul lui, așa că trebuie să vă implicați amândoi. 

Nu te teme că nu ai instinct matern 

,,Una dintre cele mai mari presiuni pe care le-am simțit a fost ideea că instinctul matern trebuia să fie ceva natural. 

Prietenele îmi spuneau că voi ști ce să fac când va fi momentul, însă eu aveam mari îndoieli. 

Mă gândeam că, dacă nu sunt genul de femeie care se emoționează la vederea unui bebeluș, poate nu sunt făcută să fiu mamă.

În timpul sarcinii, am început să citesc cărți despre parenting și să urmez cursuri prenatale, iar pe măsură ce acumulam informații, mă simțeam mai încrezătoare. 

Am realizat că instinctul matern nu este o magie care se declanșează automat, ci o combinație de dorință, învățare și experiență.” (Mihaela*) 

 

 

Un copil nu vine cu un manual de instrucțiuni, dar perioada sarcinii oferă un timp valoros pentru pregătire. Este bine să te informezi din cărți, cursuri sau discuții cu specialiști, deoarece acest lucru poate reduce anxietatea și te poate ajuta să te simți mai încrezătoare. 

Instinctul matern nu este un concept absolut, ci mai degrabă este un proces care se dezvoltă pe parcurs. Este perfect normal să nu știi totul de la început și să înveți pe măsură ce crești odată cu copilul tău.

Cum te vezi ca mamă

,,Îmi amintesc un moment foarte clar: stăteam pe canapea într-o seară târzie, uitându-mă la o fotografie veche cu mama mea și mine și mă întrebam dacă a fost vreodată și ea la fel de nesigură ca mine. 

Știam că mama a avut un job solicitant, iar noi, copiii, i-am ocupat aproape tot timpul. Și totuși, în ochii mei, ea a fost mereu o eroină. 

Atunci mi-am dat seama că nu e vorba doar de mine. A fi mamă înseamnă să-ți accepți imperfecțiunile și să încerci să fii cea mai bună versiune a ta pentru copilul tău. 

Înseamnă să faci sacrificii, dar și să trăiești bucurii pe care nu le poți experimenta în niciun alt fel.” (Mihaela*)

O întrebare pe care experții le-o adresează viitoarelor mame este: 

Ești pregătită să-ți schimbi prioritățile? 

A fi mamă implică responsabilități enorme, dar și recompense sufletești de neimaginat. Este important să înțelegi că nu vei renunța complet la identitatea ta, dar vei învăța să o integrezi într-un nou rol. 

De asemenea, capacitatea de a avea o viziune pe termen lung și de a accepta schimbările ca partea naturală a vieții este un semn că ești pe calea cea bună.

Semne că ești gata să fii mamă

  • A deveni mamă este o decizie mare, dar și o aventură minunată. Nu există o listă „perfectă”, dar iată câteva semne care îți pot arăta că ești pregătită să faci acest pas:
  • Ai un partener pe care îl iubeşti şi alături de care vrei să-ţi întemeiezi o familie. Şi el simte la fel. Vă doriţi să deveniţi părinţi. 
  • Ai o relaţie de ceva timp şi eşti sigură că vrei ca partenerul tău să fie şi tatăl copiilor tăi. 
  • Simţi chemarea naturii, îţi doreşti să devii mama. Te înduioşezi când vezi mămici cu copii în parc şi simţi că viaţa trece pe lângă tine dacă amâni prea mult acest lucru. 
  • Te-ai căsătorit de curând, nu ai încă copii sau mai ai copii, dar îţi doreşti să le oferi fraţi şi surori. O casă plină de copii e o binecuvântare. 
  • Iubitul tău îţi spune că te iubeşte, că vrea să fiţi împreună pentru toată viaţa şi să formaţi o familie. 
  • Simți stabilitate în viața ta. Stabilitatea financiară, relațională sau emoțională nu trebuie să fie perfectă, dar dacă simți că ai un „teren” pe care să construiești, e un semn că ești pregătită.
  • Ești dispusă să înveți și să crești alături de copil. Nimeni nu se naște expert în parenting! Dacă ești deschisă să înveți, să faci greșeli și să îți ajustezi așteptările, ești pe drumul cel bun.

 

,,Nu am ajuns niciodată la un moment în care să simt că sunt 100% pregătită să fiu mamă. 

Dar, cu fiecare pas, fiecare discuție și fiecare informație acumulată, am învățat să-mi accept temerile și să-mi îmbrățișez dorința de a deveni părinte.

Adevărul este că niciodată nu vei avea toate răspunsurile și, probabil, nici nu trebuie.

A fi mamă nu înseamnă să fii perfectă, ci să fii dispusă să înveți și să iubești necondiționat. În cele din urmă, asta mi-a dat curajul să fac pasul cel mare. 

Și, deși călătoria abia începe, sunt recunoscătoare că mi-am dat voie să cred că sunt pregătită.” (Mihaela*) 

Sperăm că te-ai regăsit în povestea Mihaelei și că vei începe să îți pui și tu întrebările care contează cu adevărat, pentru a afla dacă ești pregătită să devii mamă! Iar dacă ai nevoie de îndrumare, suntem aici pentru tine. Nu uita că poţi să apelezi şi la servicii de consiliere pre-maternitate ca să găseşti mai uşor răspunsurile mai adânci pe care le cauţi.

*Mihaela este un nume fictiv, pentru protejarea identității fetei care și-a făcut curajul să ne destăinuie povestea ei.